282799_471679926202255_101529438_nMai jos se pot  urmari o  meditatie si o poezie, compuse si postate pe internet  de Mihaela. Sunt preocuparile unei tinere de 22 de ani care a trecut in vesnicie, acum de Sarbatori. A suferit cumplit, dar asta nu a impiedicat-o sa compuna versuri, datatoare de speranta. Versurile, meditatiile, le publica intotdeauna sub pseudonim. Nu dorea publicitate. Dorea doar sa-i incurajeze pe altii.

Zideşte pe stâncă!
Te caut în ploaie..în vânt şi-n abis
În tunet, în viscol ..şi-n marea adâncă
Căci eşti peste toate iar sufletu-mi stins
Te cheamă să vii, să m-aşezi iar pe stâncă!
Zidit-am din paie uscate o casă
Pe maluri străine , unde suflă vântul
Şi-n vreme toridă…mereu secetoasă
Doar lacrimi amare udară pământul.
Ah, greu suflă vântul surpând temelia
Preschimbă tot visul în pumni de nisip
Zadarnică-i truda.. trăiesc fantezia
A golului sumbru rămânând fără chip
Şi valul de ceaţă se-mprăştie-n zare
Observ cu stupoare pe ce am zidit
Încerc ca să caut refugiu, scăpare..
Dar vântu-mi şopteşte că sunt…părăsit
Un glas ca de tunet..aud in neştire
E glasul Acelui..ce ne-a zămislit:
-Copile, te-ntoarce, te-ndemn cu iubire
De ce pe nisip,tu castel ţi-ai zidit?
Cu greu mă desprind de malul străin
Ascult vocea blândă, mai este timp încă
Să-nfrunt norii negrii, de dragoste plin
Să-ncep să-mi zidesc a mea casă pe STÂNCĂ!
…………………………………………………………………..
Mihaela Beuca, o voce de inger, versuri profetice.
Fiecare in lucrul lui, sa-si puna al Vietii gandsuna un vers din cantarea Mihaelei. Evident ca este vorba de Viata vesnica.
Daca noi, cei ramasi aici „in lumea asta de nevoi” vom intelege asta, atunci  in mod sigur, vom trece mai usor peste  despartirile vremelnice de cei dragi.

Anunțuri