Astazi, 11 octombrie 2011, Ion Diaconescu, presedintele de onoare al  PNTCD, a trecut in vesnicie.

Despartirea de cei dragi este dureroasa, dar trebuie sa acceptam faptul ca viata este ca un abur. Speranta revederii in Ceruri ne da putere sa mergem mai departe pana cand, va veni o zi cand se va sfarsi.

Sunt multumit sufleteste ca am fost alaturi de presedintele de onoare al PNTCD,  la toate actiunile politice desfasurate in ultimii ani.

Ion Diaconescu a suferit destul in timpul regimului comunist, dar si in ultimii ani era mahnit de faptul ca partidul sau era sfasiat de lupte interne interminabile. Pentru maine, 12 octombrie 2011, a fost citat la Curtea de Apel din Bucuresti, pentru a participa la unul din numeroasele procese  legate  de validarea conducerii partidului.

Cred ca odata cu trecerea in vesnicie a celui care a fost presedintele de onoare al PNTCD, ar trebui sa se puna capat razboiului stupid, taranisto-taranist.

Faceti-va putin timp si ascultati melodia: Suflete dragi (click aici)

UPDATE 1:

In urma hotararilor luate impreuna cu familia celui trecut in vesnicie, PNTCD va anunta ca puteti sa va luati ramas bun de la cel care a fost presedintele de onoare al PNTCD, incepand de miercuri dimineata in jurul orei 10 00 la sediul partidului din Bd Carol I nr 24 (Piata Rosetti). Slujba religioasa va avea loc joi la Biserica Sf Spiridon la ora 14, iar inmormantarea la Cimitirul Bellu.

O carte de condoleante va sta la dispozitia celor care vor dori sa isi exprime sentimentele cu acest prilej si la sediul PNTCD Maramures din Baia Mare, b-dul Unirii, nr. 12. Tot in aceasta locatie, in seara zilei de 12 octombrie, incepand cu ora 17,00, se va desfasura o slujba religioasa.

UPDATE 2:

S-A  STINS  ULTIMUL  PATRIARH  AL  P.N.Ţ.C.D.

                     “  Ce pot să mai fac Dragul Meu? …Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie! “

P.N.Ţ.C.D. anunţă cu durere încetarea din viaţă a lui Ion Diaconescu, ultimul Patriarh al ţărăniştilor, care a marcat în mod decisiv viaţa politică a ţării noastre.

El se alătură unui veritabil Panteon ţărănist ce  reuneşte sus, în ceruri acum, nişte personalităţi fără de care democraţia în România, nu poate fi concepută : Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu şi Ion Raţiu.

Aşa cum în perioada interbelică Iuliu Maniu şi Ion  Mihalache şi-au impresionat contemporanii prin intransigenţa lor morală, după 1989, Ion Diaconescu a deschis alături de Corneliu Coposu , perspectiva asupra unui alt mod de a face politică prin  discreţie, eleganţă, umor bine temperat şi credinţă în viitorul ţării.

Această credinţă a fost legată de misiunea unică investită şi încredinţată PNŢCD, partidul care se confundă cu viaţa sa.

Pentru P.N.Ţ.C.D. Ion Diaconescu a făcut 17 ani de temniţă, presăraţi prin toate colţurile ţării.

Cele mai sinistre experienţe, cum au fost cele de la Aiud , minele de plumb din Maramureş (unde a şi contactat boala care l-a urmărit toată viaţa), Râmnicu- Sărat, domiciliul obligatoriu din comuna Rubla, au fost depăşite, sublimate şi transfigurate de către Preşedintele Onoarei noastre, printr-un omenesc plin de umor şi candoare, în fond cel mai potrivit remediu pentru o perioadă marcată de mineriade, ură şi resentimente.

 Fostul absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti, reface PNŢ-ul alături de Corneliu Coposu după Revoluţie, marcând cele mai faste momente ale sale din postura de Preşedinte al P.N.Ţ.C.D, Preşedinte al C.D.R. şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor.

În toate aceste ipostaze Ion Diaconescu ne-a lăsat moştenirea sa cea mai importantă, cea a unui om politic descins parcă din alte vremi, liber de frustrări, ce inducea prin simpla sa prezenţă linişte, pace şi  calm…în fond, câteva elemente de negăsit acum în spaţiul public.

Nu cu mult timp înainte de a trece la cele veşnice mi-a spus cât de mult şi-ar dori să vadă partidul său de suflet revenit în politica activă.

Mă găseam în sufrageria sa, alături de nepotul domniei sale, domnul Gheorghe Marinescu, atunci când mi-a spus: “Ce pot să mai fac Dragul Meu? …Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie! “

Continua în felul său  testamentul politic lasat lui, în directă decendenţă, de către Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.

Într-un moment atât de greu pentru noi, aş vrea să mi-l închipui pe Ion Diaconescu fericit. Şi-a împlinit destinul jalonând reântoarcerea tării spre mai bine.

Dumnezeu să îl odihnească !

Condoleanţe familiei îndurerate , tuturor ţărăniştilor şi românilor pe care Ion Diaconescu i-a reprezentat cu onoare, demnitate şi discreţie.

Victor Ciorbea    

Preşedinte al  PNŢCD