Populaţia rurală din România se află într-o stare dezastruoasă şi există o tendinţă continuă de accentuare a acestei stări: ţăranii câştigă în medie de şapte ori mai puţin decât cei ce lucrează în alte domenii, cel puţin jumătate din ţărani trăiesc sub nivelul sărăciei extreme, ţăranii nu pot să-şi susţină copiii să urmeze studii liceale şi/sau superioare, viitorul acestora fiind blocat, nu există un sistem de pensii asigurat pentru ţărani etc.

Sprijinirea agricultorilor a fost iluzorie: agricultorii români au primit cele mai mici subvenţii din UE – şi acelea mult întârziate, preţul motorinei pentru tractoarele agricole este la fel ca al celei pentru maşinile de lux – în timp ce în UE este la jumătate, s-au impus condiţii mult exagerate pentru introducerea normelor europene, pieţele agroalimentare sunt parţial nefuncţionale, cu manifestări de tip monopolist sau concurenţă neloială/inechitabilă etc.

În aceste condiţii nu este de mirare că ţăranii au ajuns să-şi vândă la preţuri de nimic terenurile şi mai ales animalele (cărora, din lipsa banilor, nu le mai pot asigura furaje), iar depopularea satelor a atins nivelul critic – extrem de riscant pentru substanţa naţională şi securitatea alimentară din viitor ale României. Societatea românească are datoria morală să sprijine reducerea decalajului actual dintre sat şi oraş, având în vedere că timp de mai multe decenii (înainte, dar şi după 1989) satul a subvenţionat industrializarea şi urbanizarea României.

Solicităm Guvernului, Parlamentului şi Preşedintelui României să facă demersurile necesare pentru a prevedea în Bugetul de stat pe  anul 2010 şi în programele guvernamentale  a următoarelor:

  1. Plata neîntârziată a subvenţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare;
  2. Fonduri de minimum 3% din PIB pentru agricultură şi dezvoltare rurală (neincluzând în acestea fondurile provenite de la UE);Negocierea cu UE a unui Moratoriu şi introducerea unui Program de 10 ani pentru salvarea ţăranilor din România, care să asigure, printre altele:
  • condiţii de susţinere-subvenţionare comparabile cu cele ale celorlalţi competitori din piaţa agricolă comună europeană;
  • acordarea de credite avantajoase (perioade de graţie mărite, subvenţionarea dobânzilor şi a unei părţi din credite etc.), transformarea CEC în Bancă pentru Credit Rural şi un sistem funcţional de garantare guvernamentală 100% a creditelor rurale; – reducerea cu 50% a preţului motorinei pentru agricultură;
  • reducerea la 5% a TVA pentru anumite produse agroalimentare, în vederea eliminării unor practici de evaziune fiscală; – măsuri de stabilitate şi funcţionalitate deplină şi corectă a pieţelor agroalimentare;
  • măsuri de stimulare a vânzării/arendării terenurilor agricole în vederea consolidării gospodăriilor ţărăneşti ca ferme comerciale viabile (pensie şi rentă viageră, operaţiuni notariale, cadastrale, de întabulare şi de reparcelare subvenţionate etc.);
  • consultanţă gratuită pentru elaborarea şi monitorizarea proiectelor de finanţare şi extinderea reţelei de consultanţă agricolă şi rurală la cel puţin 7000 de consultanţi (minimum doi în fiecare comună);
  •  sprijinirea financiară a stabilirii tinerilor în zona rurală;
  •  dezvoltarea accelerată a infrastructurilor rurale (învăţământ, sănătate, drumuri etc.);
  •  sistem de pensii pentru agricultură şi sistem adecvat de asistenţă socială în zona rurală.

  Radu Sarbu