In 1977, eram in anul I de liceu si am venit acasa la sfarsitul saptamanii. Am iesit la o plimbare cu bicicleta in centrul localitatii. Militianul satului m-a oprit, mi-a dezumflat rotile de la bicicleta si mi-a tras o scatoalca dupa cap. Nu m-a durut si nu asta era problema ca m-a lovit, dar mi-a fost rusine ca la incident au asistat foarte  multi consateni.

Ei bine, dupa 32 de ani eu nu l-am uitat pe militian, chiar daca crestineste asa ar fi fost normal. Militianul este  tanar pensionar,  traieste la 30 de km de domiciliul meu si tare ma tem ca in curand, cand il intalnesc, o sa-i intorc scatoalca  inapoi. Precizez ca nu sunt violent de felul meu, e clar ca nu sunt un demnitar important si nici javra de militian nu este un copil.

Incidentul de la Ploiesti m-a determinat sa ma gandesc “la plata datoriei” fata de militian.