PNŢCD traversează o nouă criză. De această dată este pusă în pericol însăşi existenţa partidului. De parcă nu ar fi fost suficientă divizarea partidului, la „Congresul” organizat de Marian Petre Milut, s-a decis susţinerea lui Traian Băsescu, omul care a contribuit din plin la demolarea PNŢCD. Umilinţă maximă pentru ţărănişti.                                   

  ” Ce rău am făcut la lume ? ”  este titlul unei melodii cântate de fraţii Petreuş, melodie care merită ascultată, dar este şi întrebarea la care astăzi caută răspuns mulţi ţărănişti, rămaşi fideli principiilor promovate de-a lungul timpului de  Seniorii partidului.

Oricît m-am străduit să creionez situaţia din PNŢCD, nu am reuşit să o fac mai bine decît a făcut-o Dan Goldiş din Timişoara. În consecinţă, pentru a înţelege condiţia ţărănistului din zilele noastre, redau însemnarea postată pe blogul bănăţeanului Dan Goldiş:

„Una din legile lui Murphy spune că succesul este să mergi din eşec în eşec fără sa-ţi pierzi entuziasmul. Cînd a scos Murphy maxima aceasta precis s-a gindit la ţărănişti. Ei au pierdut în toate confruntările din ultimii opt ani, dar continuă să creadă în steaua lor. Cu fiecare nouă rundă de alegeri,cu fiecare schimbare la vîrf, oamenii aceştia işi fac noi speranţe, îşi zămislesc noi vise, pe care le cresc si le amplifică cîteva luni, ca apoi, în noaptea de după alegeri, să constate cu tristeţe că totul a fost degeaba şi toate dorinţele lor au murit subit. Dar eşecul, în loc să-i demobilizeze, îi face mai puternici. În consecinţă, alte speranţe, altă muncă şi, la sfîrşit, alt… eşec. Şi povestea aceasta se repetă ciclic de vreo 8 ani Încoace.

Dacă priveşti de pe margine toată povestea aceasta cu ţărăniştii ar trebui sa îi admiri. Cine ar fi reuşit ceea ce au reuşit ei? Cum de mai trăiesc ei după atîtea lovituri încasate? Cum mai respiră cînd li s-a luat tot oxigenul? Oamenii aceştia sfidează realitatea. Se opun vremurilor cu gesturi demodate si acţiuni anacronice. Dar ei cred in tot ceea ce fac!

Daca privesti însă din interior toată povestea aceasta cu ţărăniştii, martiratul acesta eroic nu mai pare atît de înălţător. Ca membru în acest partid, te uiţi în urmă şi iţi descoperi toate greşelile personale. Ai sprijinit pe cine nu a meritat, ai votat pe cine te-a dezamăgit, ai stat pasiv cînd trebuia să acţionezi, ai tăcut cînd ai văzut ca lucrurile incep să scîrţîie…Şi fiindcă bilanţul general al partidului este negativ, trebuie să admiti că şi tu ai o parte din vină. Şi tu ai responsabilitatea ta. Ce poti sa faci însă acum? Să tragi invătăminte, să-ţi lingi rănile şi să mergi mai departe…Cu alte speranţe, cu alte vise, cu altă muncă spre un alt…eşec. Dar cu acelaşi entuziasm. Succesul va veni pîna la urmă.

Asta e parerea mea. Dar nu numai a mea! Mai sunt mulţi fraieri ca mine, care încă mai cred că ciclul istoric poate fi schimbat. Murphy va trebui sa fie de acord în final cu un nou deznodamînt, mai fericit decît cel prognozat de el. Şi atunci, în faţa ţărăniştilor, va trebui sa recunoască că a… greşit”.

 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.