canalizare

Sănătatea oamenilor depinde mult de calitatea apei. Conform angajamentelor asumate ca membră a Uniunii Europene, până în anul 2015, România este obligată să aibă în fiecare sat apă curentă şi canalizare; în privinţa drumurilor nu este stabilit un termen obligatoriu.

Doar jumătate dintre români dispun de canalizare. Din cele 513 sisteme de canalizare, numai 24 sunt la standarde europene. Doar 42,65 % din populaţie este racordată la staţiile de epurare, iar din cele 362 de staţii existente, numai 14 sunt la standarde europene. 70% din apele uzate ajung neepurate în râuri şi în sol. Bucureştiul este singura capitală din Europa fără staţie de epurare, cea de la Glina fiind  „în construcţie” de aproape un sfert de secol.

Ignorând  situaţia existentă şi obligaţiile ce îi revin, guvernul  a modificat recent Ghidul Solicitantului de Fonduri Europene – celebra Măsură 322 pentru „renovarea satelor” – şi, spre a da… apă la moara „afaceriştilor” de la drumuri, a trecut pe plan secundar instalaţiile de apă şi canalizare, favorizând în mod absurd construirea întâi a drumurilor, apoi a infrastructurii (apă-canal-electricitate-gaze-telefon) de sub drumuri !

S-a strigat de atâtea ori în acestă năpăstuită Ţară că este lucru-anapoda să faci întâi drum şi abia apoi infrastructura, distrugând ce ai făcut şi risipind materiale şi muncă.

Iată că recenta modificare, făcută peste noapte, a punctajelor obligă 80% din primarii satelor să refacă pe fugă proiectele şi să dea întâietate drumurilor, altfel ar pierde fondurile. Dar Ţara va pierde prin această lucrare anapoda a guvernului peste 1,5 miliarde de euro cu reabilitarea drumurilor, atunci când acestea se vor sparge pentru realizarea infrastructurii !

Acum, în ceasul al 12-lea, Guvernul ar putea remedia parţial greşeala, prin acordarea unor punctaje suplimentare pentru proiectele integrate, care, în mod natural, încep cu infrastructura şi se  termină cu drumurile.

 

Anunțuri