Aprilie 2009


images-faliment

De la început rog cititorii să mă ierte pentru titlul folosit. Este o „înjurătură” de criză economică.

De obicei sunt înţelegător cu guvernanţii, chiar dacă sunt ţărănist „taliban”. Ştiu că una sunt promisiunile electorale şi alta este realitatea guvernării efective. Evident că nu am crezut balivernele lui Mircea Geoană, care promitea zeci de mii de euro pentru românii care se vor întoarce acasă. Mulţi români au crezut în promisiunile lui Geoană, îşi făceau deja planuri de afaceri şi se gândeau că nu vor mai fi nevoiţi să plece de acasă pentru a căuta de lucru. Pentru aceste vise spulberate, mister Geoană, vorba lui Tăriceanu, ar merita o palmă, la figurat desigur. Mister Geoană şi ceilalţi mincinoşi aflaţi acum la guvernare ar merita  ceva huiduieli şi de la profesori.

La debutul guvernării actuale am crezut că cele două partide mari vor scoate în faţă oameni pregătiţi să gestioneze criza economică, când colo, la ministerele economice au ajuns oameni capabili cel mult sa ţină contabilitatea primară la un SRL.

Ultima prostie economică debitată de contabilii de la Ministerul Finanţelor, este impozitul forfetar aplicat microintreprinderilor. Guvernanţii s-au gândit probabil că toate microintreprinderile pot  fi comparate cu producătorii de borduri şi marmură, firme  care scot profituri uriaşe de pe urma afacerilor derulate cu primăriile.

Prin această măsură vor fi practic eliminate microintreprinderile. Cunosc destui tineri inteligenţi şi harnici, care şi-au încropit încă din timpul facultăţii mici firme de pe urma cărora îşi asigurau un trai relativ decent. Prin aplicarea  impozitului forfetar le va fi spulberată şi această  brumă de câstig cinstit, tinerii fiind nevoiţi să-şi închidă micile afaceri  şi probabil  o vor lua  pe drumul strainătăţii.

Alegerile europarlamentare cât şi cele prezidenţiale se apropie iar mister Geoană şi-a luat consultanţi americani. Politicienii  vor relua sarabanda de promisiuni fantasmagorice. Bine ar fi ca tinerii păcăliţi să-i  „forfeteze”  la alegeri de „să le sară fulgii”.

 

crin-antonescu-2

Pe măsură ce alegerile prezidenţiale se apropie, se precipită şi “manipulatorii” electoratului. Sunt comandate sondaje peste sondaje. Finanţate de partide sau de tot felul de organizaţii care vegetează în jurul partidelor, sondajele sunt realizate după placul clientului. Dacă un sondaj arată că Traian Băsescu pierde teren, imediat este comandat unul care îl readuce pe “marinar” din nou pe val.

Toate manipulările urmăresc un singur scop: un adversar facil pentru Traian Băsescu în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Cel mai convenabil adversar pentru Traian Băsescu ar fi Mircea Geoană. Acesta  este obişnuit să piardă în faţa lui Băsescu, în plus nu ştiu cu ce “baliverne” ar mai putea veni în faţa electoratului, deoarece le-a cam epuizat în campania pentru alegerile parlamentare.

Nici principele -prezidenţiabil nu prea îl deranjează pe Traian Băsescu. Din doua trei vorbe spuse răzând, Traian Băsescu îl poate spulbera pe Radu Duda. Amestecul ciudat dintre monarhie şi republică, promovat de Radu Duda, îi ridică mingea la fileu preşedintelui Băsescu. Candidatul “regal “ oricum îi face jocul lui Traian Băsescu, prin faptul că poate “rupe” din electoratul candidatului liberal.

Este puţin probabil ca în viitorul apropiat să apară un candidat nou, capabil să-i facă probleme lui Traian Băsescu. În aceste condiţii, singurul adversar neconvenabil  pentru  Traian Băsescu rămâne Crin Antonescu. Dacă va reuşi să obţină sprijinul maghiarilor, Crin Antonescu işi va asigura prezenţa în finala prezidenţială din toamna. Intrarea în finală  a lui Crin Antonescu îl poate trimite pe Traian Băsescu din nou pe vapor.

3kobhjh5fgp7v9x5vqc83zd8k

Nicio vină – Dani Ilie

image0025

Naşterea nepoatei mele, Noemi Natalia, în maternitatea din Mirandola,  mi-a oferit ocazia de a face o călătorie în nordul  Italiei. Pe timpul vizitei am locuit în Cavezzo, o localitate rurală aflată în apropiere de Modena, oraşul în care s-a născut Luciano Pavarotti. Am fost surprins de faptul că într-o comună care numără 6000 de locuitori, există absolut toate facilităţile necesare unui trai civilizat: drumuri asfaltate impecabil care străbat toate câmpurile, autostrăzi la marginea localităţii, bănci, supermagazine, parcuri, săli de concerte, terenuri de sport, ziare locale. Serviciile publice funcţionează impecabil. La toate instituţiile se intră civilizat, fără aglomeraţie, pe bază de programare  şi fără să fie nevoie de „atenţii” pentru funcţionari. Pe feţele funcţionarilor se poate vedea  că lucrează din plăcere şi fără să  facă diferenţiere între cetăţenii italieni şi cei străini. Administraţia locala din Cavezzo se pregăteste pentru incheierea mandatului. In acest sens  locuitorii  comunei, inclusiv rezidenţii, au primit acasă un raport de activitate al administraţiei locale, pe perioada 2004-2009. Raportul intocmit intr-o formă grafică excelentă, cuprinde absolut toate datele legate de activitatea administraţiei.

La maternitatea unde a născut fiica mea, personalul sanitar este cald şi primitor. Colega de salon a fiicei mele, o italiancă  pe nume Barbieri care a născut un băieţel, intră în vorbă cu noi iar la externare ne strângem mainile şi ne felicităm reciproc. Probabil că există conflicte între români şi italieni, eu insă nu am observat acest lucru.

Sunt mulţi români care lucrează în această zonă, unii se descurcă foarte bine iar alţii, afectaţi de criză, se gândesc să se întoarcă acasă. Dorul de România, dorul de casă, este imens. În interiorul unei Biserici Neoprotestante, amenajate într-o sală de conferinţe din oraşul Mirandola, am văzut tricolorul românesc arborat la loc de cinste.

La Milano, viaţa nu este la fel de liniştită ca şi în localităţile rurale. Pe străzi se circulă agresiv şi pot fi observaţi celebrii cerşetori români. Mi-am dat seama că sunt români deorece evitau să cerşească de la noi. Probabil că au observat  faptul că maşina noastră are număr de înmatriculare de Maramureş – România.

La Consulatul României din Milano, treaba se schimbă radical. Se vede că suntem pe „teritoriu” românesc. Într-o sală de aşteptare cam mohorâtă, se aude în surdină muzica lui Mircea Rusu. Mi-a atras atenţia faptul că multe românce foarte tinere au venit la Consulat la braţul unor italieni foarte bătrâni. Să fie vorba de dragoste adevarată? Eu unul nu prea cred. Pentru a intra în Consulat, un tip întocmeşte olograf o listă de aşteptare. La intervale neregulate de timp dă citire listei şi introduce românii în Consulat în grupuri de câte zece. Nu uită să-i instruiască să păstreze ordinea în instituţie că altfel îi scoate afară. Cei mai „prelucraţi” sunt cetăţenii români de etnie romă. Funcţionarii din Consulat se supără rău dacă vreun român greşeşte la completarea unui formular. Gândindu-se la rezolvarea problemei proprii, nimeni nu îndrăzneşte să le spună că trăiesc bine pe spatele românilor care plătesc impozite  în ţară  şi taxe consulare destul de mari.

Mă întorc în România cu un gust amar, constatând faptul  că totuşi suntem încă foarte departe de Europa.

om-de-afaceri-catuseArestarea  preventivă reprezintă o măsură de excepţie, cu caracter special, reglementată prin dispoziţii speciale în Titlul IV al Părţii speciale a Codului de procedură penală.

Arestarea preventivă este o măsură de prevenţie care constă în lipsirea de libertate a unei persoane, cu caracter provizoriu şi în condiţiile determinate de lege, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei penale pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori a se impiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

De reţinut că arestarea  nu implică prin sine insăşi vinovăţia. Numai după terminarea urmăririi şi a judecăţii, în raport cu soluţia dată, se va stabili dacă persoana în cauză este sau nu vinovată.

Consider că cel puţin în cazurile ultramediatizate în  ultimul timp, procurorii au exagerat în aplicarea măsurii de arestare preventivă, concentrându-se mai mult pe efectul mediatic al acestei măsuri de prevenţie şi nu pe demonstrarea vinovăţiei celor în cauză.

Recunosc că la facultate mi-a luat ceva timp până am înţeles caracterul excepţional al arestării preventive, iar examenul de procedură penală l-am luat la limită. Ce-i drept am fost examinat de un profesor extrem de exigent, Gheorghiţă Mateuţ, unul dintre cei mai buni avocaţi în materie de procedură penală.

ciuv

Vă mai amintiţi de scandalul Armaghedon II ?.

În luna ianuarie 2002, Mugur Ciuvică a publicat pe internet, cu ajutorul unui prieten, raportul Armaghedon II, care cuprindea dezvăluiri referitoare la averea lui Adrian Năstase şi la afacerile în care acesta era implicat. În urma publicării raportului, a fost  declanşată o anchetă care s-a soldat cu arestări de pe stradă, reţineri, percheziţii,  interogatorii şi confiscari de documente.

 

Pe marginea acestui scandal au fost publicate în presă numeroase articole, care susţineau faptul că “organele” statului au acţionat la acea vreme, ca urmare a comenzii politice venite din partea celui la care se refereau informaţiile din raportul Armaghedon II: premierul Adrian Năstase.

 

Acum, Adrian Năstase se plânge că Traian Băsescu face la rândul lui presiuni asupra “organelor”, cerându-i “capul”.

 

Astfel de acţiuni nu sunt normale într-un stat care face parte din U.E., dar Adrian Năstase uită că trăim în România, iar un proverb din această ţară spune: Ce dai, aia primeşti.